• Ieturgii

Înmormântarea

Este slujba bisericii de conducere pe ultimul drum al vieții pământești a celui adormit întru Domnul. Pot fi înmormântați de către un preot ortodox cei de credință ortodoxă, care nu s-au lepădat de aceasta în timpul vieții, sau s-au sinucis. Întrucât întâlnim adesea diverse cazuri în care familia celui muribund sau bolnav grav, evită a chema preotul la căpătâiul acestuia din diverse motive sau superstiții (cum ar fi frica ce îi va fi indusă celui pe moarte de venirea preotului la căpătâiul acestuia, etc.) vă punem la inimă faptul că: se cuvine a chema preotul nu numai în ultimele clipe de viață, ci încă din stadiul incipient al bolii, când cel bolnav (dacă este conștient) se mai poate pregăti pentru trecerea în veșnicie, se poate spovedi (își mai poate mărturisi păcatele lui Dumnezeu primind dezlegarea/ iertarea acestora) și împărtăși cu Trupul și Sângele Domnului, poate fi miruns și sfătuit cum să se pregătească pentru Întâlnirea cu Domnul. Cei aflați în stare de inconștiență sau comă NU MAI POT FI ÎMPĂRTĂȘIȚI. De asemenea pentru cei care nu pot să-și dea sufletul (nu pot să moară și se chinuie groaznic) biserica a rânduit o serie de rugăciuni ce pot fi citite de către preot la căpătâiul celui muribund pentru iertarea acestuia de către Bunul Dumnezeu și despărțirea ușoară a sufletului de trup.

Nu pot fi îngropați creștinește cei care sunt incinerați, întrucât aceștia au uitat de valoarea trupului uman, și de faptul că Hristos prin moartea și Învierea Sa, s-a făcut pârgă / începătură celor adormiți. Îngropați împreună cu El, vom învia din nou, la rândul nostru, El fiind primul născut din morți (Rom. cap. V si VI; I Cor. XV; Col. I, 1; I Tes. IV). În același timp trupul celui decedat este vrednic de cinstire nu numai pentru ceea ce va fi în viitor, dar și pentru ceea ce a fost în această viață. Aceste rămășițe omenești, sfințite prin Botez și prin Sfânta Euharistie, dar și prin celelalte Sfinte Taine ale bisericii, au fost, mai mult sau mai puțin, temple ale Duhului Sfânt, templu pe care omul nu și l-a zidit singur, ci l-a primit în dar de la Dumnezeu și nu i se cade lui să-l distrugă. Îngroparea în pământ a fost o rânduială a bisericii primare, chiar Domnul Hristos fiind așezat într-un mormânt nou săpat în piatră… unde trupul își urmează fireasca descompunere.

 

Pentru slujba Înmormântării sunt necesare:

• copie după certificatul de deces
• colivă sau o prescură mare, un colac / o pâine
• o sticlă de vin 
• o lumânare mare pentru preot și, eventual, lumânări mici pentru toți cei prezenți

Având în vedere situația românilor din diaspora și în special a celor din Germania vă atragem atenția asupra faptului că durata de prelucrare a datelor în vederea obținerii certificatului de deces, obținerea unui loc de veci și găsirea unei firme care să intermedieze procesul de înhumare se poate întinde până la câteva săptămâni, costurile acestea fiind foarte însemnate. Deasemenea transportul celui decedat în țară presupune costuri foarte ridicate care trebuie suportate de familie.

Nu în ultimul rând, cei înmormântați creștinește trebuie să aibă la căpătâi Sfânta Cruce, pe care să scrie numele și data morții și însemnele II HS NI KA, iar nu vreo piatră, vreun Budha, sau vreun cine știe ce alt obiect păgân sau din vreo altă religie. Credința ortodoxă nu este talcioc.

Înmormântarea nu sfârșește legătura celui adormit cu familia, prietenii, cunoscuții. Cei rămași sunt datori să se roage pentru sufletul acestuia, să facă pomenirile necesare rânduite de biserică și să-l treacă pe pomelnic pe acesta pentru a fi pomenit la Proscomidie, de câte ori este posibil.